Judetul IALOMITA - Date istorice

REPERE CRONOLOGICE DIN ISTORIA JUDETULUI IALOMITA

Conditiile naturale propice de care dispune zona aferenta judetului Ialomita au determinat ca acest teritoriu sa fie o straveche vatra de locuire si cultura romāneasca. Dovezile arheologice din timpuri imemoriale si, mai tārziu, documentele scrise au permis identificarea urmatoarelor repere cronologice din istoria tinuturilor Ialomitei :

Epoca veche (paleoliticul, neoliticul, epoca bronzului si epoca fierului) este reprezentata prin numeroase descoperiri arheologice de la Piscul Crasani, Orasul de Floci, Dridu, Bordusani, Slobozia, Fetesti, Amara, Bora, Milosesti, Borduselu, Copuzu, Cazanesti, Ciulnita, Malu Rosu, Fierbinti, Platonesti, Cosereni care aduc marturia unei unor culturi specifice (uneltele din silex, piatra slefuita, vase si figurine zoomorfe, statuete si vase de lut incizate sau pictate cu grafit alb sau rosu, unelte agricole primitive) si a ocupatiilor populatiei (agricultura, cresterea animalelor, olarit, aveau legaturi si schimburi culturale cu lumea heladica si miceniana) ce constituia un ansamblu unitar din punct de vedere al trasaturilor materiale, etnice, culturale si spirituale.

Cultura geto-daca este rezultatul īmbinarii factorului cultural local cu influente externe din lumea greaca, scitica, tracica, celtica, illirica si romana.

Īn judetul Ialomita prezenta populatiei scitice este dovedita de descoperirile facute īn localitatile Hagieni, Ograda, Facaeni, Gheorghe Doja si Maia Maltezi.O comunitate scitica, cunoscuta sub numele de napcii, a existat si īn Baragan, fiind asimilata de populatia geto-dacica superioara numeric si cultural. Triburile geto-dacice din zona au avut strānse legaturi cu tracii din dreapta Dunarii, dar mai ales cu grecii de pe malul Pontului Euxin: Histria, Callatis si Tomis. La Piscul Crasani au fost gasite peste 40 de amfore provenind din Thosos, Rhodos si Eridos, iar cele de la Tandarei si Facaeni sunt aduse din Heracleea Pontica. Cercetarile arheologice efectuate īn judetul Ialomita au pus īn evidenta existenta a 48 de asezari getice situate pe cursul principalelor ape curgatoare: Ialomita, Prahova, bratul Borcea, precum si īn jurul lacurilor Dridu, Fundata, Amara si Strachina, etc. care au oferit cadrul fizico-geografic propice dezvoltarii vietii sociale, economice si culturale. Cetatea geto-dacica fortificata de la Piscul Crasani, situata pe malul drept al rāului Ialomita, pe un pinten de deal, īntre satele Copuzu si Crasani din comuna Balaciu, īnconjurata de rāpe adānci pe trei laturi care o faceau greu de cucerit, a cunoscut o puternica īnflorire īn sec. II - I ī. Hr., cānd au aparut si s-au dezvoltat īn jurul cetatii : asezari civile cu un bogat inventar agricol, casnic si mestesugaresc si a avut o contributie importanta realizarea statului geto-dac centralizat si independent condus de Burebista. Un loc aparte īl ocupa altarul de la Piscul Crasani, ceramica de o mare bogatie de forme, ornamente si morminte. Cultura Dridu Dupa cucerirea Daciei de catre romani continuitatea de locuire pe aceste meleaguri este atestata de descoperirile de la Fierbinti - Tīrg, Luciu si Vladeni. Populatia daco-romāna si apoi romāneasca a lasat aici urme deosebit de caracteristice la Dridu, centrul culturii cu acelasi nume (sec. VIII - XI), fapt ce demonstreaza nivelul de dezvoltare social-economica al populatiei din spatiul Baraganului Ialomitean. Pentru perioada feudalismului timpuriu ( sec. VI - XIV) au fost semnalate, īn urma cercetarilor, 30 de asezari, printre care amintim: Dridu, Orasul de Floci (1431), Alexeni (1431), Stelnica, Bordusani, Facaeni, Vladeni, Fratilesti (1467), Slobozia (1514), Fetesti (1528), s.a.

Orasul de Floci, prima capitala a Ialomitei, devine īn sec. XVI - XVII un important centru economic, politic si cultural al Tarii Romānesti. Aici s-a nascut īn anul 1558, cum consemneaza cronica lui Radu Popescu, cel ce avea sa fie numit Mihai Viteazul, unificatorul celor trei provincii romānesti : Tara Romāneasca, Moldova si Ardealul. Īn feudalismul dezvoltat tārziu din secolele XVI - XVIII vaile Ialomitei si Dunarii cunosc o intensa populare si astfel apar asezarile de la Fetesti, Slobozia, Urziceni, Tandarei, Bora, Brosteni, Ciulnita, Sarateni, Buesti, Barbulesti, Armasesti, Bordusani, Piatra, Vladeni, majoritatea dintre ele fiind sate de oameni liberi.

Īn secolul al XIX - lea se accentueaza popularea Baraganului, cu numeroase stāne, tārle, armane, multe dintre ele transformate mai apoi īn sate. Dar cele mai multe sate au aparut ca urmare a īmproprietaririi taranilor cu pamānt īn anii 1864, 1881, 1921, 1945, : Scānteia, Grivita, Amara, Gheorghe Lazar, Gheorghe Doja, Tovarasia, Munteni-Buzau, Movila, locuitorii fiind din Ialomita, dar mai ales din judetele Braila, Buzau, Prahova, Dāmbovita, sau din sudul Ardealului.

Ialomita a fost prezenta īn evenimentele de mare rezonanta istorica din acest secol : revolutia burghezo-democratica de la 1848, prin revolutionarul Ion Catina, unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859, cānd īn Divanul ad-hoc al Tarii Romānesti erau cinci deputati de Ialomita, īn frunte cu Mircea Malaierul din Fierbinti, razboiul pentru cucerirea independentei de stat din anii 1877-1878, unde au participat 1200 de ostasi ialomiteni si dintre care s-a distins eroul-locotenent Radulescu Ilie din Dimieni-Ograda, rascoalele taranesti din 1888, īncepute la Urziceni si cu ecou īn Armasesti, Brosteni, Alexeni, Condeesti, Milosesti, Misleanu, Grivita si Slobozia, primul razboi mondial (1916-1918) si cel de-al doilea razboi mondial (1941-1945), īn care jertfa a mii de ostasi din Ialomita a fost pusa la temelia apararii si eliberarii tarii.

Perioada 1945-1989 este marcata la īnceputul ei de dictatura militara si apoi de cea comunista, cānd traditiile democratice au fost īnlocuite si īn Ialomita cu structuri administrative, economice si politice impuse dupa modelul sovietic. A fost etatizata īntreaga economie si cooperativizata agricultura. Obiectiv privind realitatea istorica, nu se poate sa nu remarcam faptul ca Ialomita a trecut prin profunde transformari economice-sociale marcate prin industrializarea accentuata si schimbarea structurii si repartizarii sociale a populatiei judetului.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, viata economico-sociala a judetului Ialomita a īncercat sa se adapteze rigorilor tranzitiei si economiei de piata. Situatia dificila de astazi impune necesitatea imperativa de unire a eforturilor pentru a gasi solutii ca judetul Ialomita sa-si afle resurse de redresare economica si sociala care sa asigure semnele demnitatii si bunastarii pentru locuitorii sai.

SCURT ISTORIC ADMINISTRATIV Prima atestare documentara Ca unitate administrativ-teritoriala judetul Ialomita este mentionat īn anul 1470, cānd era condus de un pārcalab din Orasul de Floci, aceasta constituind prima atestare documentara. Organizari si reorganizari administrativ-teritoriale.

Judetul Ialomita a cunoscut de-a lungul timpului peste 30 de reorganizari teritoriale, prin īnfiintari si desfiintari de subunitati administrative, comasari de localitati, cedari sau primiri de localitati de la judetele vecine.

Reperele istoriei administratiei judetului Ialomita se pot sintetiza astfel:

1470 - 1831 - ISPRAVNICATUL JUDETULUI IALOMITA, cu prima capitala la Orasul de Floci, condus de un ispravnic ce avea īn subordine zapcii de plasa, capitanii de margine, functionarii ispravniciei si judecatorii. La īnceputul secolului al XVIII-lea capitala judetului a fost mutata la Urziceni.

1831 - 1863 - OCĀRMUIREA JUDETULUI IALOMITA, cu capitala la Urziceni pāna īn anul 1833 si apoi la Calarasi. Conducerea administrativa era asigurata de un ocārmuitor, un sames si un ajutor de sames, 2 secretari, registrator si politaiul capitalei de judet. Īn perioada

1848 - 1851 denumirea de ocārmuitor este īnlocuita cu cea de administrator de judet, iar din 1851 se va folosi denumirea de cārmuitor.

1864 - 1949 - PREFECTURA JUDETULUI IALOMITA, aparuta ca urmare a Legii organizarii administrativ-teritoriale a tarii din aprilie 1864, data īn timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Institutia era condusa de un prefect si avea un aparat de lucru format din : directorul prefecturii, biroul administrativ, serviciul tehnic si serviciul sanitar īn perioada 1864 - 1940, si din cabinetul prefecturii, serviciul administrativ, serviciul financiar si serviciul tehnic īn perioada 1940 - 1949.

1949 - 1952 - COMITETUL PROVIZORIU AL REGIUNII IALOMITA si SFATUL POPULAR AL REGIUNII IALOMITA, conduse de un presedinte.

septembrie 1952 - februarie 1968 judetul este desfiintat si īnglobat regiunilor Bucuresti, Ploiesti si Constanta.

februarie 1968 - decembrie 1989 - CONSILIUL POPULAR AL JUDETULUI IALOMITA, condus de Comitetul executiv si de un presedinte, un prim-vicepresedinte, vicepresedintii si de un secretar. Aparatul de lucru era format din sectii, servicii si birouri. Resedinta judetului a fost stabilita la Slobozia.

decembrie 1989 - martie 1990 - PRIMARIA JUDETULUI IALOMITA, condusa de un primar, viceprimari si secretar. Aparatul de specialitate era format din directii, servicii, birouri si compartimente.

martie 1990 - pāna īn prezent - PREFECTURA JUDETULUI IALOMITA, condusa de un prefect si un subprefect, numiti de Guvernul Romāniei, iar īn planul functionarii serviciilor administrativ-teritoriale de interes judetean : CONSILIUL JUDETEAN IALOMITA, condus de un presedinte si doi vicepresedinti, alesi de catre consilieri judeteni din rāndul acestora, consilieri judeteni care sunt alesi de cetatenii cu drept de vot din judetul Ialomita.