Istorie

Cele mai vechi marturii arheologice despre trecutul îndepartat al judetului Bihor se concretizeaza în unelte de piatra gasite în dunele de nisip din zona Sacueni si valea lui Mihai, fiind datate din paleolitic.

Epoca bronzului este reprezentata prin prezenta mai multor culturi, cum ar fi cultura Cris, cultura Tisa si cultura Otomani.

Din epoca traco - dacica sunt cunoscute asezarile din prima epoca a fierului, la Sîntion, Rîpa, Valea lui Mihai, Cociuba Mare si Tasad.

În perioada lui Dromihete, Burebista si Decebal, în asezarile dacice de la Tasad, Sacalasau Nou, Salonta, Tarcea si Biharia se dezvolta agricultura, mestesugul si comertul, dupa cum rezulta din tezaurele monetare de la Talpe, Tileagd, Cadea, Oradea, care contin monede romane, ceea ce atesta bogatia acestei zone.

Dacii liberi de pe teritoriul actual al judetului Bihor au participat alaturi de Decebal la razboaiele cu romanii (101 - 102; 105 - 106). Romanii nu vor încorpora teritoriul bihorean, iar dacii liberi s-au statornicit la Cociuba Mare, Rîpa, Biharia, Oradea, Girisu de Cris, Cefa.

Prin romanizarea lor petrecuta în secolele IV - V e.n. satele bihorene daco - romane devin românesti.

Dacii si romanii cunosteau bine baile termale de lânga Ulpianum (Oradea), ceea ce rezulta din pietrele de mormânt descoperite în apropiere de Baile Felix.

Frumoasele tinuturi ale Bihorului au fost râvnite pe rând de mai multe neamuri de navalitori: vandali, goti, huni, gepizi, longobarzi, avari, slavi, pecenegi, cumani si unguri (907 - 1000).

În secolele IV - X apararea Bihorului s-a facut în centrul de rezistenta reprezentat de cetatea Bihorului, cetate dacica, fortificata în timp, ajungând în vremea stapânirii voivodului Menumorut resedinta domneasca .

În cronica lui Anonymus este mentionat momentul în care Menumorut o da pe fiica sa drept sotie fiului lui Arpad, descendentul lor fiind regele Stefan cel Sfânt întâiul rege crestin al Ungariei (997-1038).

Peste timp, cetatea Bihorului devine o ruina, cedând importanta ei istorica cetatii Oradea, construita pe dealul Promotor. În timpul navalirii tatare din 1241-1242 cetatea este dârz aparata de canonici în frunte cu Rogerius.

Regii unguri, dupa Bela al IV-lea, prin catolici încep persecutiile îndreptate în special contra taranilor români, care se revolta în 1393 atacând cetatea. În vreme de pace se dezvolta arta si cultura, tinutul Bihorului devenind important centru comercial, nod de legatura între orient si apus.

Matei Corvin ajuns rege al Ungariei numeste episcop al Bihorului pe Ioan Vitez care recunoaste initial toate privilegiile românilor, pentru ca mai târziu sa le anuleze.

În anul 1514 taranii condusi de Gheorghe Doja se rascoala împotriva nobililor dar sunt învinsi de oastea principelui Ardealului Ioan Zapolya. Dupa batalia de la Mohaci, în 1526 Ungaria este transformata în pasalâc turcesc si Ioan Zapolya este proclamat regele Ardealului.

În 1598, pasa Omer asediaza cetatea Oradiei timp de 5 saptamâni, dar nu reuseste sa o cucereasca. Dupa acest asediu începe cearta dintre împaratii Austriei si principii Transilvaniei, cu privire la stapânirea acestor locuri.

Mihai Viteazul cere împaratului Rudolf, dupa ce intra în Alba Iulia înca 5 judete printre care si Bihorul, cerere admisa prin Decretul din 12.09.1600.

Timp de 32 de ani, începând cu 1660 Oradea a cazut sub stapânire turceasca. Dupa anexarea Ardealului la Austria, în 1692 cetatea Oradea îsi pierde însemnatatea strategica.

"Suplex Libellus Valachorum" redactat la 1791 poarta si amprenta suferintelor românilor de pe aceste meleaguri, fiind formulat cu sprijinul carturarilor bihoreni - Ignatie Darabant si Samuil Vulcan.

În secolul XIX reprezentanti de frunte ai lupte ideologice pentru drepturile si libertatile românilor de pe meleagurile bihorene au fost: Emanuil Gojdu, Alexandru Roman, Partenie Cosma, Nicolae Jiga, Iosif Vulcan.

Ultima fila a luptei bihorenilor împotriva asupririi maghiare se fundamenteaza pe declaratia de independenta a natiunii române semnata printre altii de: Aurel Lazar, Alexandru Vaida Voevod, Vasile Goldis, Ioan Suciu, Ioan Ciordas.

Dupa citirea Declaratiei la 18.10.1918 în Parlamentul de la Budapesta de catre Alexandru Vaida Voevod, Consiliul National Român se retrage la Arad pentru a pregati Marea Adunare Nationala din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

În acest timp în Bihor ofiterii români au constituit Garda Nationala pentru pastrarea ordinii în orase si sate. Garzile unguresti au trecut rapid la contopirea cu armata bolsevica si au început jaful, bataia, asasinarea locuitorilor români din Bihor. Speriat de atrocitatile ungurilor rosii, la Oradea prefectul porneste o contrarevolutie, declansata pe 19 aprilie 1919 si salvata de armata generalului Traian Mosoiu.

Dupa 2 decenii de liniste, în urma Diktatului de la Viena, din 30.08.1940, Bihorul a fost rupt în doua, Oradea fiind cedata Ungariei hortyiste.

La 12 Octombrie 1944 trupele române din Divizia Tudor Vladimirescu, Divizia 3 Munte si Divizia 337 sovietica elibereaza Oradea si judetul Bihor.